Ordinul Salvatorian în România

P. Francisc Maria al Crucii (Johann Baptist)

s-a nãscut în 16 iunie 1848, în Gurtweil, un mic sat din regiunea Baden, Germania. Numele de Johann Baptist l-a primit la botez. Deşi, a simţit vocaţia de preot încã din anii tinereţii, nu a putut studia deoarece familia lui era foarte sãracã. A putut sã-şi împlineascã visul mai târziu, mulţumitã ajutorului primit de la educatorii şi binefãcãtorii lui.
        În timpul anilor de studiu, s-a nãscut în el dorinţa de a întemeia o congregaţie, având ca obiectiv rãspândirea şi apãrarea credinţei catolice. În aceastã organizaţie ar trebui sã conlucreze bãrbaţi şi femei pentru beneficiul Bisericii catolice.
        Dupã hirotonire, datoritã legii anticatolice din cauza ”Rãzboiului Culturii – Kulturkampf”, nu i s-a permis sã exercite activitãţi pastorale în Germania. De aceea, episcopul sãu l-a trimis la Roma ca sã studieze limbi orientale. P Jordan avea înclinaţie puternicã spre limbile strãine. În Orientul mijlociu şi-a putut îmbunãtãţi cunoştinţele lingvistice. În timpul unui pelerinaj în Tara Sfântã, el a petrecut mult timp în rugãciune şi meditaţie. Dupã întoarcerea din Orasul Etern, în 1880 el a primit de la Papa Leon XIII. permisiunea şi binecuvântarea pentru înfiinţarea unei societãţi de învãţãturã apostolicã cu trei grade. Aceasta este fondatã la 08.12.1881, de când a început sã existe primul grad. Planurile lui P. Jordan s-au dezvoltat în forma cunoscutã de noi în Societatea Divinului Mântuitor – Societas Divini Salvatoris – SDS şi Congregaţia Surorilor Divinului Mântuitor – Sorores Divini Salvatoris.
        Restul vieţii şi l-a dedicat stabilizãrii operei sale. El a înfiinţat personal mai multe mãnãstiri salvatoriene în Europa – chiar şi în Timişoara, la Mehala şi Elisabetin – în America de Nord şi de Sud şi a consimţit preluarea de cãtre salvatorieni a misiunii din Assam, India. Deoarece, de la început Societatea Salvatorienilor are în carisma ei ideea de universalitate, voiau sã facã cunoscut tuturor oamenilor prin toate mijloacele iubirii divine, cã Isus este Mântuitorul pentru toţi. P. Jordan a crezut puternic în providenţa divinã. Datoritã izbucnirii primului mondial, P. Jordan a fost forţat sã pãrãseascã Roma şi s-a mutat în Fribourg, Elveţia, unde a petrecut ultimii ani din viaţã. El a murit în 8 septembrie 1918, în Tafers, Elveţia.
        În 1943, s-a început în sfârşit procesul de beatificare.
        La 14 ianuarie 2011 virtuţile sale eroice au fost recunoscute de Papa Benedict al XVI-lea odatã cu semnarea decretului de beatificare. În 19 martie, de sãrbãtoarea Sfântului Iosif, în toate comunitãţile salvatoriene s-a adus mulţumire lui Dumnezeu în cadrul sfintelor liturghii.
        P. Jordan avea vederi largi, dat fiind faptul ca în organizaţia sa femeile trebuiau sã poarte aceleaşi responsabilitãţi ca şi bãrbaţii, iar în proiectul sãu nu existau limite, fiind astfel incluse familii, copii şi diverse grupuri sociale. Scopul sãu era acela de a-l reda pe Cristos omului de rând, fiind susţinut de iubirea de Dumnezeu şi de oameni.